– Unde ți-e cordeluța? m-a țintuit locului vocea autoritară a femeii care făcea de serviciu la poarta școlii. Cu un gest disperat mi-am pipăit locul deasupra bretonului-nici acesta nu era prea regulamentar- de parcă n-aș fi știut că din oficiu nu port așa ceva. Mai ales pe stradă. Uneori nici în clasă.

Am încercat toate variantele. Cordeluța de plastic mă strângea la început apoi îmi aluneca de pe cap. Cea de saten alb aluneca și mai tare. Dacă nu aveam încotro, îmi puneam o bentiță de hârtie prinsă cu două agrafe. Asta părea să fie cea mai bună soluție. Odată la ora de latină, Puella (ciudată poreclă pentru profa ridată, cu figură de Domițianus, care nu se așeza niciodată pe scaun – din cauza hemoroizilor sau de teama unei felii de pâine unsă cu marmeladă?), după ce m-a examinat cu mare atenție, m-a întrebat ce-i cu antena aceea pe capul meu?

Cordeluță!- am zis eu, după ce i-am prins iute cu agrafa partea bentiței de hârtie ce se înălța nestingherită spre plafonul clasei!

Pe lângă cordeluță, trebuia să avem la vedere ecusonul. Acel dreptunghi de material pe care era brodat un număr și numele unității de învățământ. Îl purtam prins de sarafan cu un ac de siguranță.

Sarafan albastru, lung peste genunchi, cămașă bleu ciel, ciorapi bej și pantofi…

În clasele mici, aveam șorțuleț peste rochița cu pătrățele…

Pe scurt: aveam uniforme școlare. Pentru că unui copil îi șade bine să crească și să înflorească, în fiecare început de an școlar, problema arzătoare la ordinea zilei era achiziționarea uniformelor! Rar se întâmpla ca măcar șorțulețul să fi rămas bun până la anul!

Pe lângă uniformă, cordeluță, ecuson, ne mai verificau unghiile, să fie tăiate, batista la purtător și temele făcute. Pe fiecare rând de bănci era un responsabil care ne verifica temele, iar la începutul orei dădea raportul, cine și-a uitat caietul și cine nu și-a terminat tema ori care a încercat să-și copieze în pauză…

Înaintea orei de sport se verifica echipamentul de sport, înainte de ora de desen-caietul, blocul de desen, creioanele HB ascuțite, acuarele, pensule, înaintea orei de geometrie-liniar, echer, înaintea orei de geografie atlas geografic, caiet special și tot așa.

Mi-am amintit de toate astea din vremurile de demult, acum, când în Comisia pentru Educație se discută problema uniformelor. Ar trebui sau nu să poarte elevii uniforme? Decizia rămâne pe mâna Parlamentului.