Mărunțel, negricios, cu un țambal cât o măsuță fără picioare agățată de gât, apărea periodic să ne cânte pentru câteva parale. Nu știu cum îl chema după numele din buletin, dacă o fi avut așa ceva, dar noi îi ziceam Punga baci.

Nu ne-a fost frică de el, deși auzeam adesea din gura unor străini: fiți cuminți, că de nu, vă duce Punga baci. Nu prea vedeam logica în amenințarea asta, dar nici nu-mi băteam capul ca s-o aflu.

La început de an școlar aveam câte un coleg sau o colegă, așezați de regulă în ultima bancă. Păreau să fie nepoții lui Punga baci. N-am reușit să-i cunoaștem mai bine pentru că așa cum au apărut la fel de misterios au și dispărut din peisaj. Și nu i-a mai căutat nimeni.

În cuvântările conducătorului suprem erau pomeniți ca ”alte naționalități”, după români, maghiari și germani. Numeroase expresii însă foloseau denumirea consacrată: roata țiganului, șunca țigănească…La școala am învățat despre ”Țiganiada”, la radio se cânta ”trec țiganii trec”, frumoasa Esmeralda din Cocoșatul lui Dumas era țigancă. Și nu avea nimeni, nimic împotrivă.

De un deceniu și ceva ”alte naționalități”au devenit romi. Cu doi r, cu un r, cu explicația că în limba romani acesta înseamnă om, iar vechea denumire de origine greacă ar însemna ”de neatins”…în sens peiorativ.

Călătorind cu căruțele, indiferent de denumirea folosită, ei apăreau pe malul râului, pe marginea localităților, ca să plece apoi mai departe, liberi ca pasărea cerului.

Au venit, au plecat, apoi au venit și n-au mai plecat. Din te miri ce au meșterit câte o colibă, o tentativă de căsuță… Câini mai mult flămânzi decât fioroși, copii mulți, desculți, mai mult dezbrăcați, cu ”lumânări” la nas…Cerșetor. Căutător prin tomberoane. Rom sărac.

S-a încercat integrarea lor. S-au construit câteva blocuri, post de poliție, lăcaș de cult, sală de clasă… ascunse cu grijă în spatele unor pancarte frumos colorate.

De ziua lor, spre mirarea tuturor am urcat până la jumătatea dealului, de una singură. Taximetristul nu avea curajul să urce…Șefimea era la petrecerea dată în cinstea lor. Pentru ”plebe” era o zi oarecare. La poalele dealului de sub mașinile aduse din Germania câte un dulău mă urmărea cu privirea, apoi s-a pus înapoi la somn.

Nu au trecut decât câțiva ani de atunci. Statisticile arată că în județul nostru trăiesc cei mai mulți romi din țară. Bărbați la costum, cu vestă, pantaloni largi și cu pălării scumpe în cap. Femeile cu șosete, papuci cu tocuri și multe fuste încrețite. Coboară din mașini străine, însoțiți de un copil- doi, îmbrăcați tradițional. Gălăgioși. Frezați. Parfumați. Mănâncă la McDonalds. Rom bogat.

Rom bogat se uită de sus la rom sărac. Tradițional.

Clasa de mijloc? Cei aproape o sută de gunoieri care protestează zilele acestea cerându-și drepturile. Au muncit și n-au fost plătiți. Ba au mai fost și concediați dintre ei. Din orașul florilor am ajuns orașul gunoaielor. Rom sărac. Rom bogat. Rom.