S-a întâmplat că vrând să-mi recitesc un articol mai vechi de pe blog, wordpress m-a anunțat cu voioșie nedisimulată: nu se găsește! Și continua așa, chiar și după ce am deschis articolul…Dacă-i așa, ar fi bine să-mi republic unele din ele, nu înainte de a se adeveri…

Ar fi un dezastru să fiu pe placul tuturor-scriam în 2010.

Nea Iancu ar zice acum: vezi, asta e cusurul tau! Nu asculți de nimeni, faci numai ce te taie capul!

Și ar trebui să-i dau dreptate!

Degeaba îmi promit-solemn aproape- că de data asta am să mă abțin de la comentarii, recidivez instantaneu!

M-am abținut cât am putut, zece zile, chiar e un record personal, pot pentru ca să îndrăznesc a zice. Asta ca să rămânem tot în sfera preferatului meu, nea Iancu. (Cel cu scrisoarea pierdută, menționez de dragul celor care stau prost cu memoria.)

Blogul este un jurnal online, iar acesta întâmplător este al meu! Nu am să scriu de dragul nimănui porcării care să facă rate-ing, dar nici n-am să tac dacă drăcușorul mă va pune să-mi dau cu părerea! Sic!

Nu trebuie să fiu pe placul tău, nici pe al tău… Cred că ar fi un dezastru să fiu pe placul tuturor! Celor care se simt însă confortabil citindu-mi ” aberațiile”, lectură plăcută!

Și dacă am tăcut atâta, hai să-i dăm drumul!