Etichete

, , ,


Nu orice inel, desigur. De aur. I se spunea verighetă. Subțirel, tras ca…prin inel…Într-o zi ce s-o fi gândit. Cât să mai stau nemișcat pe inelarul ăsta încrezut?

Probabil ar fi luat-o din loc, doar că n-a mai putut. Inelarul jignit în mândria lui de deget ce urma să fie părăsit s-a umfalt în …pene. Rău de tot! Dar rău, cum mai rău nici că se putea!

Toate chestiile astea dureroase nu au cum să se întâmple decât …Așa -i. În weekend. Atunci când nu-i deschisă nicio bijuterie, nu găsești un meseriaș cu pilă, foarfeca nu taie și așa mai departe.

Ca să nu vă mai țin în suspans…mâine va fi săptămâna. Am reușit să-l tăiem, dar inelarul încă -i tare supărat. S-a mai dezumflat, dar se mișcă defectuos. Iar urma verighetei…precum un tatuaj de culoarea pielii se va vedea încă mult timp!