Nicu se simțea confortabil în noua sa relație. Afacerile, planurile mergeau ca un ceas elvețian. Deși a ratat ocazia de a -i oferi inelul promis Evei, se gândea că mai are timp, că doar n-au intrat zilele în sac! Nu la fel se gândea Eva. Aștepta de ceva vreme o cerere în căsătorie. Un semn al intențiilor serioase ale omului de lângă ea. Anii trec. Ceasul biologic ticăie, dar cum să-i zică, măi, omule, ai uitat cum ne-a fost vorba? A tăcut și a rumegat în tăcere simțind cum cresc nemulțumirile precum aburii sub capacul de pe kukta.

Duminica avea și Nicu un respiro. Stătea tolănit pe canapeaua din sufragerie când s-a a uzit un țipăt de groază pe două voci. A sărit ca ars, să vadă ce s-a întâmplat. Eva și maică-sa încercau să prindă din zbor mașina de spălat!

Legile fizicii s-au aliniat cu planetele și au urnit mașina ce trepida-trepida aruncându- se de pe suportul pe care fusese așezată, s-a trântit pe jos, golindu-și apa și hainele din cuvă. Întrecându-se pe sine în cădere a rupt și o țeavă de apă. Imaginea putea să fie expresia realistă a apocalipsei.
Ajuns la fața locului, Nicu a realizat dintr-o privire că situația e mult mai rea decât și-ar fi putut imagina. A scos repede ștecherul din priză și a menționat așa ca pentru sine: vezi dacă speli duminica!

A mai spus că pentru început va trebui strâns de pe jos, că instalator duminică nu știe unde vor găsi! Asta a fost gaz pe foc. Eva i-a reproșat una-alta, viitoarea soacră s-a înduioșat, chiar a vărsat o lacrimă, iar scandalul creștea.

Siesta de duminică a fost compromisă, asta a înțeles din prima, iar ce n-a priceput urma să digere pe parcus. Voi avea timp de acum încolo, și-a zis în gând Nicu în timp ce se îndrepta spre mașina din parcare. Nu-i venea să creadă, dar asta s-a întâmplat. Eva l-a poftit afară din casă, trântind ușa după el!