Răsfoind o carte  veche, pe ultima pagină, înainte de ”Sumar”, am găsit o notiță semnată de mine, în 6 mai 2006.

Spuneam acolo, că despre viața intrauterină a copilului avem destule date, toată lumea vede burtica mamei, medicul îi ascultă bătăile inimii  ale fătului, chiar dacă nu-l vedem , știm că e acolo, știm aproximativ când se va naște, dar cel pe care-l așteptăm să vină pe lume, habar nu are de toate astea. ”E o…idee! ”

Printr-o deducere logică proprie, am ajuns la formularea că la marea trecere lucrurile se inversează: cei rămași nu știu nimic despre cei ajunși într -o altă dimensiune de unde văd și  aud tot ce se întâmplă cu noi. La fel cum nici noi nu-l putem atinge pe cel nenăscut, nici cel trecut dincolo nu ne pate atinge. La fel cum fără să-l fi atins îi putem provoca necazuri celui nenăscut, la fel și cel plecat ne poate influența viața fără să ne atingă.

E o variantă!