Etichete

, , , ,


Toată presa, toate canalele de știri vuiesc despre tragedia din județul Olt. O liceană de 15 ani a dispărut miercuri, pe un drum național, între satul natal Dobrosloveni și orașul Caracal. Un drum aproape drept, de 8 kilometri, pe care îl poți parcurge în 8 minute cu mașina. Un drum pe care fata l-a parcurs probabil de mai multe ori, dus-întors, fiind elevă la un liceu din Caracal. Probabil de aceea nu s-a gândit că nenea cu ochi albaștri, mecanicul ce avea să-i devină călău, ar putea fi mai mult decât un șofer de ocazie. Comuna Dobrosloveni – după cum am văzut pe hartă- are un Centru de informare turistică, deci nu e un cătun părăsit ori ascuns în vârf de munte. De ce nu există transport public între oraș și comune?

Nu există mijloc de transport în comun

Potrivit unui comunicat al Federației Elevilor din România, transportatorii nu practică toate traseele și nu opresc în unele localități, ca urmare oamenii recurg la curse de ocazie. Luna trecută Guvernul a aprobat o ordonanță de urgență prin care transportul județean a devenit și mai haotic, fiind ”eliminat din sfera serviciilor publice la presiunea președinților de consilii județean, sub motivația că bugetul nu le permite să susțină serviciul de transport. Astfel, transportatorii nu mai pot fi obligați să practice traseele ce nu le aduc profit, iar zonele rurale mai puțin populate devin izolate”.

Pe sistemul ”descurcă-te!”

Nu vi se pare cunoscut? În România sunt legi a căror nerespectare se lasă cu amenzi și pedepse, dar nu ți se oferă alternativă. Nu ai cum să nu faci autostopul, dacă nu ai altă soluție! Și statul nu te ajută cu un mijloc de transport în comun!

Prezumpția de nevinovăție

Și de aici începe șirul tuturor necazurilor, ce se rostogolesc ca un bulgăre de zăpadă! Neavând alt mijloc de transport, fata se urcă într-o mașină la nimereală. Are nenorocul să dea peste un individ despre care se presupune că s-ar ocupa de trafic de persoane, că ar avea dosar, dar cui îi pasă?

Mentalitate de libidinos

Pentru că fata nu mai ajunge acasă, nu răspunde la telefon, părinții ei o caută și află că s-a urcat într-o mașină de ocazie. E normal ca să se adreseze Poliției. Și polițistul, șeful instituției din Caracal ce – i spune părintelui disperat? ”dacă cumva s-a încurcat cu vreunul o să plătească el pagubele investigației” (citat de unchiul fetei, Alexandru Cumpănașu, președinte al Asociației pentru Implementarea Democrației.).  Cu o așa gândire, poliția nu are de ce să se grăbească să rezolve cazul!

Cine să le recomande ceva polițiștilor?

În filmele de acțiune, sau în romanele polițiste de Agatha Christie sau Rodica Ojog Brașoveanu, imediat după primirea sesizării despre dispariția fetei, o intreagă mașinărie s-ar fi pus în mișcare. Cine a văzut mașina, dacă e vreo cameră de supraveghere prin zonă (bănuiesc că nu e o raritate acolo, în apropiere de Deveselu.), asta ca pentru început, ca să nu se stea cu mâinile în sân. Ce păzește poliția dacă nu cetățeanul? Că de recomandările lor cum să ne păzim de hoții de buzunare, de tâlhari, cum să ne facem vacanță liniștită, ne-am săturat. Lor nu le recomandă statutul lor de politist, nimic?

Trei apeluri nelocalizate și polițiști politicoși

Și acum partea cea mai incredibilă din toată tragedia asta. După ce STS (Serviciile de Transmisiuni Speciale!) nu reușesc să localizeze de unde a sunat fata de TREI ori, în cele din urmă polițiștii să dea de adresă și să stea la poartă așteptând ora de vizită ca să intre în casă! Pentru că procurorul așa știa că n-ai voie să dai buzna în casa unui bănuit că-ți omoară concetățeana sechestrată! A cărei viață e în pericol! Și când intră cu săru’ mâna, evident e prea târziu pentru biata fată!

Vorbele sunt de prisos

E atât de șocantă toată întâmplarea încât te lasă fără replică! Condoleanțe părinților, rudelor fetei…cu ce i-ar mai ajuta? Nimeni, niciodată nu le-o mai aduce înapoi pe liceana de 15 ani!

Țata în care totul e cu susul în jos

E bolnavă societatea noastră. Și nu prea mai are leac. Totul e cu susul în jos. Prostia e la rang de cinste. Hoția e virtute, apărată de articole. Nepăsarea, indiferența, las’ că mere ș-așa ne rostogolesc căruța la vale!

Ce facem cu bolnavii?

Un sistem de sănătate sănătos, cu medic de familie care nu are mai mulți pacienți decât cei pe care îi poate ține în evidență și tria în timp util spre a fi dirijați la medici de specialitate, poate că ne-ar scăpa de cei săriți de pe fix. Înlocuiți termenul , dacă vă deranjează. Cei cu probleme la mansardă ar trebui să fie tratați în locuri specializate, pentru că există tratamente. Sau ținuți sub supraveghere, dacă nu mai e nimic de făcut.

Dacă foaia primează priceperii

Și tot așa, fiecare instituție cu lucrătorii aleși după competențe și nu după grade de rudenie cu șeful. Cu legi făcute de oameni care înțeleg ce citesc, deși nu au doctorate plagiate și șapte facultăți urmate la mare distanță! Și câte și mai câte ar fi de schimbat în țara asta, până ce nu va fi prea târziu!