Pe străduța noastră , ceva mai departe de centrul urbei, dar cu atât mai aproape de plajă, zilnic mă întâlneam cu o teleguță pe care ar fi trebuit s-o tragă un măgăruș, dacă ar fi avut chef! De obicei nu prea avea chef, degeaba îl îmbia proprietarul ba cu vorba bună, ba cu una pe spate cu nuielușa, măgărușul nu și nu. Căpos ca măgarul, mai bine zis catârul. Adevărule că nu știu exact ce era, dar semăna cu un măgar. Când eram mai mic, eu chiar credeam când ai mei îmi spuneau că dacă nu voi învăța la școală voi deveni un măgar. De parcă asta nu ar fi fost un dezastru deja, au supralicitat adăugând că am șanse să devin măgar supraetajat! Oare cum ar arăta măgărușul acesta supraetajat? Ar fi căpos la pătrat!

N-am să mai aflu cum ar arîta pentru că eu am fost un elev silitor, aproape emininche, iar măgărușul a dispărut din peisaj. Nu, nu mă prefac. N-am uitat ce am promis. Cum a fost la sindrofie!

Da, îmi amintesc. Nu am cum să uit, a fost ceva ce m-a marcat profund. Și nu doar din cauza notei scăzute la purtare. Erau băieții din a XII-a, de la noi din școală și din cartier, și niște fete, mai mari decât mine, dar erau și din clasa paralelă de la mine de la școală. Nu mai știu câți am fost. La început a fost ca un ceai dansat, nimic scandalos, nimic ieșit din comun. Asta până au plecat părinții lui gigel de la patru, că la el a fost sî fie. După ce s-a închis ușa după domnu și doamna Pandelică, nu știu de unde au apărut niște țigări, câteva sticle de băutură și tranzistorul agîțat pe geam ca să să audă mai bine a fost schimbat cu ”măgăoaia” lui Săndel. Băiatul cu plete, cred că el e Rocker, care făcea rost de țigări mai de soi și dacă îl prindeam în toane bune îmi dădea și mie câte o țigară.

Săndel asculta la Radio Europa Liberă. emisiunile lui Cornel Chiriac, era în temă cu toate formațiile, fredona multe din melodiile transmise printre șuierături și fluierături ciudate, sau, cu puțin noroc, le puteam asculta în întregime! Creadence Clearwater Raevival, Pink Floyd și alte rarități. Săndel era unul dintre puținii care le avea pe vinil!

Da, să revenim la oile noastre. Am răs, ne-am distrat, eram în centrulk atenției cu bancurile mele, apoi s-a trecut la dans, la setiment, careva a stins becul, era ora la care oricum se întrerupea, șin-a mai rămas decât luminițele de la casetofonul gazdei care cânta melodii din astea leșinate. Nu mai eram eu în centrul atenției și la un moment dat perechile s-au retras care încotro, nici Pendelică nu s-a sesizat când s-a prins banda și nu se mai auzea decât un fel de săsăit până când s-a derulat toată banda pe dinafara casetei.

Nu-m amintesc cum am ajuns lângă Tina, fata de la etajul opt din blocul meu. Fată frumoasă, mai mare cu un an-doi decât mine și oricât de neinițat aș fi fost, atât am observat că îi place de mine. Îmi zicea Puștiu, că băieții se dezvoltă mai greu, mai târziu li se închide fanta de pe craniu…texte, dar puștiu încolo, puștiu încoace, fremăta toată când am sărutat-o. Ce era să fac? Adică …cine a stat să se gândească? Eu unul nu, și nici ceilalți nu păreau să mediteze la nemurirea sufletului. Recunosc, odată parcă mi se părea c-o aud pe maică-mea cu una dintre prelegerile ei despre adevărații bărbați, despre gentilețe, politețe, despre…Tina care nu se mai ferea să-mi dea de înțeles că îi place de puștiu..și dacă așa a fost să fie, a fost! Și din seara aceea puștiu a devenit bărbat. M-am umfalt în pene, că Tina era totuși Tina, nu oricine! Apoi a venit dușul rece. Domn director a tunat și fulgerat, mai ales la mine, fiind cel mai tânăr , că îmi stric viitorul strălucit ce m-ar fi așteptat dacă aș fi fost așa și pe dincolo! Mi-am pus cenușă în cap, regret cele întâmplate,m promit ca pe viitor și alea, alea, dar tot n-am scăpat de nota scăzută la purtare!

Norocul meu că n-aveam de gând să urmez Dreptul, că acolo nu m-ar fi acceptat , oricât de strălucit m-aș fi comportat la bac și apoi la examenul de admitere.

Tina? Am rămas un soi de amici, pe modelul ”dragostea care se termină cu prietenie nu a fost dragoste ”, păi n- a fost dragoste. Vorba poetului:” Ce anume a fost? Ce a vrut să fie noi nu vom ști o poate niciodată”. Ce bărbat feroce în devenire pot fi, dacă vorbesc în rime, citez din poezii și deși nu port ochelari, unii mă cred tocilar.

Dacă tot trebuie să stau 5-6 ore la școală, ca la fabrică, de ce să-mi pierd vremea? Mai bine citesc, învăț ceva….