Ieri, la orele amiezii, după ce o ploaie insistentă a spălat colbul străzii, am ajuns în centrul municipiului, reședință de județ.

Judecând după forfota străzii, în zona centrală, aveam impresia că tot orașul e în concediu, că e plin de turiști!

Adevărul e că nu erau toți turiști, unii chiar munceau. De pildă o echipă de lucrători de la Sere. Niște bărbați puternici mânuiau cu talent câteva ustensile de grădinărit. Luptau cu îndârjire împotriva unor buruieni ce invadaseră marginea trotuarului, crăpăturile dintre dale…Specialiștii ar spune că erbicidele ar avea mai mult succes decât târnăcopul!

Soarele în schimb a câștigat lupta cu norii și ne săgeta fără milă. Băncile avangardiste din Piața Trandafirilor jumătate la umbră, jumătate bătute de soare. Nu-i greu de ghicit care erau libere!

Dincolo de parc, în stația de autobuz bătută de soare aceeași priveliște dezolantă! Clădirea Teatrului Național stă posomorâtă în capătul oceanului de beton. Copacii pitici și scumpi la vedere nu știu când vor face umbră! În loc de refugiu, un aranjament încropit la viteză, ca o soluție de moment ce a prins rădăcini. Călătorii așteaptă autobuzele, din fericire se pare că circulă mai bine decât până nu demult. Cu puțin noroc pot nimeri într- unul modern, cu aer condiționat, dacă nu…vor intra într-o saună umedă! Câteva stații rezistă, ce atâtea mofturi!

O bancă rezemată de turnul unei foste biserici, demolată ca să se facă loc clădirii teatrului asigură o dâră de umbră. Cei care s-au așezat acolo sigur nu s-au uitat în sus! Deasupra lor atârnă o bucată ascuțită de tencuială desprinsă mai mult de jumătate de pe zidul turnului. Certificat de pauperitate!

Turnul figurează la numărul a MS-II-m-A-15552 în registrul monumentelor istorice din România. Sub turn și sub piața Teatrului se află un cavou al călugărilor franciscani. Construit în stil baroc, turnul înalt de 35m a fost alăturat bisericii finisate în 1777, abia în 1802. Deasupra intrării în turn într-o nișă s-a păstrat statuia Sf. Francisc, ocrotitorul franciscanilor.

E adevărat că pentru călugării franciscani, sărăcia și umilința formau normele de conduită, dar nu cred că ar fi vrut să vadă turnul bisericii în halul în care se prezintă azi!

În buricul târgului, în 2022 vara, să arăți unui turist rătăcit prin oraș că ai un asemenea monument istoric și nu faci nimic ca să-l salvezi!

Ce să mai zic?