Blocul fiind dat în folosință în stadiul de semi preparat, nu avea toate utilitățile, dar dacă nu ne grăbeam să ne mutăm, riscam să nu mai găsim chiar nimic în apartament. Toate au fost volatilizate: de la ușa de la intrare cu noul vizor color, trecând prin prize, becuri, chiuvete, baterii până la lineoleumul de pe jos, tot ce nu era legat cu sârmă, toate au făcut pași!

Pas cu pas și cu bani mai ales, am reușit să le recuperăm- de la nea Costică, nea Georgică, lucrători și meșteri mari de pe șantierul în mijlocul căruia trona blocul nostru.

Până la realizarea promisiunilor, Grig electricianul de la etajul șase, de la sine putere și cu pricepere a racordat apartamentele locuite la stâlpul de electricitate, al șantierului, desigur.

Săreau siguranțele, dar omul fiind de față, se rezolva problema pe loc.

Drept răsplată, Grig se autoinvita la masă și nu ne supăram. El nu venea prea des, decât atunci când săreau siguranțele. Sau dacă juca Dinamo cu Steaua. Mai grav era când îl căutam și el era plecat acasă, în Maramureș.

Odată chiar s-a oferit să prepare el cina. Pe atunci nu exista termenul ”chef,” dar i s-ar fi potrivit de minune. Foarte exigent ne-a explicat cum se fac cartofii pai! De la felul cartofilor, cantitatea de ulei, cum se taie cartofii, câți se pun deodată ca să se facă crocanți…Chiar au ieșit gustoși.

( din colecția București 89)