Înainte de pandemie – știți voi care – obișnuiam să merg la cumpărături. Gurile rele zic că eu de fapt făceam inventarul în supermarket. Fals.

Shoppingul e distractiv. Muzica ambientală, mărfurile strategic aranjate, schimbate periodic, chiar cu riscul de a uita afișul ”Pâine” peste raftul cu ”Cozonaci” și invers.

Având ochiul format, din mers ghicesc povești de viață. Pensionarii păzesc raftul ca să atace apoi marfa la reducere. Copiii nu se lasă urniți de lângă raftul cu dulciuri și jucării. Concetățenii care testează parfumuri beau un suc ori servesc din punguța de bomboane pe care o abandonează apoi la un alt raion. Banii vorbesc. Tineri care se distrează strecurându-ți câte ceva în coșul tău, de care te miri abia când îl plătești: de unde o fi apărut asta? Dacă nu-i prinzi cumva chiar în flagrant!

În magazinele mai mici, ajung rar și paznicului i se pare dubioasă figura mea. Mă urmărește cu discretia unui elefant în magazinul de porțelanuri fine. Dacă mă răzgândesc și brusc fac stânga-mprejur, nenea paznicul se fâstâcește!

Pandemia cu restricțiile ei m-a determinat să trec la cumpărături online.

Aplicația rucsacului galben ne-a picat ca o mănușă. După experiența cu o firmă pe care am promovat-o și căreia i-am iertat derapajele de prea multe ori, ne-am lipit de Glovo ca timbrul de scrisoare – asta-i o vorbă din veacul trecut. Cu siguranță mulți dintre voi n-au văzut o scrisoare vârâtă în plic iar pe plic lângă adresant să fie lipit un timbru, un desen minuscul colorat prin care se plătea transportul scrisorii de la expeditor la adresant. Dacă lucrurile erau în ordine, că în caz contrar: ”return to sender!”

Aplicația cu rucsacul galben a funcționat impecabil! ”Inventariam” mult mai repede pentru că aplicația făcută în dulcea noastră patrie, ”lascămereșiașa”, nu permite prea multă transparență și uneori dădea întrecere cu melcul. Romgleza deasemenea îngreuna comunicarea, dar per total e …mai mult decât nimic.

A fost superb. Până aseară. Când m-au sunat de la supermarket că două produse lipsesc. Semn rău! Apoi m-au anunțat în scris că au început să colecteze comanda. Mesaj pe telefon? Lucru neobișnuit, de obicei scriau pe site sau pe gmail. Apoi a început licitația cu minutele: curierul vine peste 10 minute, peste 20 de minute și tot așa…am ajuns la capătul răbdării. Am sunat ca să aflu că e o problemă tehnică, nu reușesc, nu e vina lor, regretă, coletul e gata, dar nu au curier. Și toate astea înainte de ora închiderii!

Norocul lor că sunt o fire pașnică. Și mâine e o zi!