Septembrie

Încă nu s-au stins ecourile sindrofiei! De acum așa va rămâne ca o piatră de hotar: înainte și după sindrofie. Nici nu mai știu exact când a fost, în orice caz e enervant cum apar, precum ciupercile după ploaie, apărătorii bunelor moravuri!

”Pe vremea mea…” și dă-i și luptă! Brusc toată lumea a devenit adeptul nașterii imaculate sau așa ceva. Unul n-a mâncat usturoi! Vai de capul meu, dacă mie-mi fac atâta morală fățiș sau doar atunci când li se pare că nu -i aud, îmi discută problema pe toate fețele, mă gândesc la biata fată…

Nu înțeleg de ce atâta scandal? Recent i-am auzit bârfind un alt caz, și mai strigător la cer. Băiatul cu mult mai tânăr decât mine, recunosc la vârsta lui nu mi-ar fi trecut prin cap așa ceva, și fata, evident și mai tânără și-au permis să se îndrăgostească. Romeo și Julieta. Au fost văzuți sărutându-se pe banca din fața blocului! Așa ceva! Unii au mers până acolo încât să se jure că i-au văzut făcând și altceva. De parcă ar fi căsătoriți! Asta da, asta le întrece pe toate! Problema arzătoare a babelor care uitând unde și-au parcat măturile nu mai termină șezătoarea din scara blocului!

Asta e efectul nociv al occidentului! ”Make love, not War.” Cea mai tare fază e asta cu băbuța care era cea mai guralivă și pornită dintre toate, cum Doamne iartă-mă, la vârsta asta, când ar trebui să se joace cu păpușile, să facă așa ceva! „Mi-ar fi rupt picioarele , săraca maică-mea, numai să fi auzit de așa ceva”, se văita, aranjându-și baticul pe cap, prinzând un capăt al baticului înflorat printre dinți și trăgând de capătul celălalt puternic, punând mai mult accent parcă la cele spuse. Pe tricoul ei moștenit cine știe de la cine de prin vest, scrie cu litere cât casa: Faceți dragoste, nu război. Numai că tanti a lipsit de la ora de engleză!

Mai stau și le ascult, spășit, am greșit , asta e, dar am să mă îndrept! Nu știu unde aș putea găsi o școală atât de autentică despre comportamentul omului din popor! În partea a doua apar și bărbații, că și lor le place să clevetească. Ei îmi țin partea. ”Lasă-le să vorbească! Trebuie să fii bărbat! Că doar nu ești muiere!” Așa am observat că nea Georgică, o namilă de om, se ferește de soața lui, ca să nu-l cârpească cumva dacă scoate vreo perlă pe gură. Că nici tanti Jeni nu e o minionă, se înțelege!

Toți de pe scară mă consideră copil cuminte, frumușel foc, păcat că în ziua de azi fetele nu mai sunt ca pe vremea noastră- cum o fi fost ele?- și mă pun pe tapet de nu mai scap de gura lor. Da, sunt copil cuminte. Salut respectuos, le trec strada, iarna le ajut să coboare treptele înghețate în timp ce ele îl înjură pe șeful de scară că nu ia măsuri…Mai ajut și la bagaje. Chestii de astea normale, că așa am fost educați noi cei din familia Mărculeasa.