Am auzit ieri la radio, că mai mult de jumătate dintre locuitorii României nu au deschis în viaţa lor un calculator! O mare parte dintre cei care au acces la un calculator, în afară de cei care prin asta îşi câştigă existenţa, folosesc această minune a tehnicii pentru a comunica în scris sau şi vizual, cu rudele plecate la muncă peste hotare. Cu toate acestea trecerea în lumea virtuală a devenit o modă molipsitoare. Cu ani în urmă cu mici poticneli am exersat înscrierile în liceu prin repartizarea computerizată. Pentru că unii nu au înţeles cum se completează listele, au ajuns la alt liceu decât şi-ar fi dorit, ori au rămas pe din afară. Cu surle şi trâmbiţe am intrat apoi în rând cu lumea civilizată, când ni s-a oferit posibilitatea să ne plătim impozitele, taxele şi chiar şi amenzile on line! Am parcurs paşii necesari potrivit indicaţiilor preţioase, banca a virat suma către bugetul local, însă chitanţa promisă, dar nici măcar confirmarea pe poştă electronică, nu mi-a venit nici până-n ziua de azi! Din această lună Vodafonul nu mai trimite factura tipărită pe hârtie, punându-şi abonaţii să se descurce on line dacă vor să ştie cât au de plată. Că de plătit, desigur, nu pot plăti fără un card bancar valabil! O altă mişcare ingenioasă e introducerea sistemului electronic şi la înscrierile pentru clasele pregătitoare şi clasele întâi. În prima zi a picat siteul apoi a funcţionat, dar problemele sunt inevitabile! Aşa că lumea noastră virtuală ne rezervă doza noastră de stres, cea obişnuită din lumea reală, ca nu cumva să-i simţim lipsa! Trăiască lumea virtuală, că stresul e real!

(21 martie 2012-redescoperit grație lui Mark. Spre comparație cu 21 martie 2021, școala online!)