Vecinii noștri de la etajele superioare erau muncitori din toată țara detașați pe șantierul Casei Republicii. Blocul recent dat în folosință, considerat finisat doar cu multă bunăvoință, nu avea lift.. Nu prea era racordat la utilități, dar ne-am bucurat, că în prag de iarnă, aveam acoperișul promis deasupra capului.

Situat la etajul patru din opt, apartamentul cu vedere pe două străzi, era extrem de spațios. Nici măcar baia de serviciu nu putea fi inclusă în rândul spațiilor cele mai restrânse. Numai că…ușa de la intrare a fost furată înainte să preluăm apartamentul. Nu ne-am revenit din șoc, când a apărut un nea Georgică, a adus o ușă, chiar potrivită, s-a oferit s-o dea cu baiț…contra cost. Adevăratele surprize ne-au așteptat dincolo de ușa recuperată. Niște mâini dibace au furat tot ce se putea mișca din apartament. Nu au lăsat nicio priză, niciun comutator, niciun robinet, au săltat și chiuveta și lavoarul, oglinzile, cada din fericire era prea mare așa că ne-au lăsat-o, în schimb acolo unde linoleumul cu model de parchet nu era prea bine lipit, l-au subtilizat fără jenă!

După inventarul făcut, singura consolare era că imediat ce ne-am mutat, am avut apă caldă! A țâșnit direct din perete, fără robinet, acesta fiind singurul mod de a umple imensa cadă de un vernil deschis. O baie spațioasă, cu gresie tip mozaic roman pe jos, chiar și fără lavoar, având apă caldă mă purta în al nouălea cer!

Nea Georgică l-a anunțat pe nea Costică, acesta l-a chemat pe nea Mitică, întâmplător toți lucrau pe șantier, și, ca prin minune, în afară de linoleum, am recuperat – contra cost firește – tot ce fusese furat din apartament. Toate piesele lipsă se potriveau ca o mănușă, fără să facem vreo aluzie…A apărut la un moment dat și Grig, electricianul care a devenit indispensabil, toată scara jeluindu-se dacă pleca și el pentru câteva zile acasă, undeva în Maramureș.

Blocul fiind în plin șantier, a fost racordat prin grija nu știu cui la curentul de șantier. Până să ne dea căldura centralizată în calorifere, tot omul folosea niște improvizații, foarte ingenioase, dar la fel de periculoase, mă gândesc acum, care suprasolicitau cablurile deasemenea improvizate. Și aici intervenea priceperea lui Grig. Săreau siguranțele când ți-era lumea mai dragă! Toată scara intra în alertă! Unde-i Grig? Anunțați-l pe Grig!

Și Grig, echipat ca un adevărat șantierist, cu scule de electrician, făcea el ce făcea, până când se făcea lumină-n…sat!

Drept mulțumire, îl lăsam la televizor ( la derbyul Steaua -Dinamo de pildă) sau la făcut cartofi pai. Specialitatea casei moroșene. Cartofii spălați, decojiți, se taie în patru, apoi fiecare bucată se feliază nu prea subțire și se prăjesc în mult ulei, amestecând periodic ca să nu se ardă și să se facă pe toate părțile. Se pune sare după gust. Cartofi pai ș-atât!

(va urma sau nu)