E neplăcut să-ți simți ”rezervorul” atât de plin încât te bucuri că nu curge apa și te ferești până și să pronunți vreun cuvânt ce te-ar duce cu gândul la …ușurare! Unul vine, altul pleacă, rezerviștii stau la rând după soldă, e ultima lor zi de concentrat la Casa Republicii.

E vară și mi-e cald în costumul de doc verde. Trebuie să rezist eroic până pleacă și ultimul om din fața ușii. Trebuie să-i explic fiecăruia că rețin 25 de lei pentru biletul la meciul de fotbal. Care meci? Acela la care nu aveau cum să ajungă, oricum s-a jucat de câteva zile deja! Echipa Steaua a jucat cu…nu știu cine. E drept că nu mai au ce să facă cu el, dar e un bilet foarte frumos, chiar și expirat, are desenat pe el întregul stadion, merită păstrat ca amintire.

Celor care nu au predat echipamentul mai scot din soldă și contravaloarea amenzii. În cele din urmă adun banii strânși pentru bilete, verific dacă a rămas careva neplătit? Unii au plecat deja acasă cu diferite motive și au lăsat niște bilețele la colegi, o împuternicire ca să ridice ei și solda lor. Niște bilețele memorabile.

Nu știu să râd sau să plâng…bieții oameni în simplitatea lor, au scris care cum a putut. Unul s-ar fi învoit, dar nu l-a găsit pe comandant, așa că și-a pemis să fugă, e ultima zi! Altul, fiind singurul ajutor al bătrânei sale măicuțe bolnave a plecat și el, cu riscul să fie pedepsit…Se scuza unul că a mers să-și cumpere costum, că se însoară, altul mai puțin norocos ne-a pus în gardă: dacă nu-l vom lăsa să meagă la proces când o fi, el se va arunca de pe Casa Republicii! Concubina lui plecase de la el, luând cu ea tot ce avea acesta în casă!

Pun masa la loc, închid ușa și scot buda ecologică…Ce fericire!Din grabă uit să învârt cheia în ușă…abia reușesc s-o împing la loc când un tovarășul grad, finanțist cred, dă să intre. ”Mă scuzați! Mă scuzați!” zice retrăgându-și capul din cadrul ușii.

După-masă ne ducem la Hotel Flora. Acum e bine că nu avem buletin de București. Ne instalăm într-o cameră cu baie și terasă. Mini figiderul îl îndesăm cu șuncă presată, cașcaval și pârjoale pe două zile. Pe etajul nostru numai străini sunt cazați. O supreveghetoare intră cu cheia ei, ”excuse me madame”îmi zice , prin ușa deschisă zărindu-mă în cada plină cu apă ! De asta am venit,. să facem baie pe săturate până la următoarea escapadă!

Regulamentul interzice folosirea aparatelor electrice. Avem un plonjor electric cu care ne facem cafeaua de dimineață. O sticlă de vin, o apă, o înghețată aducem în completarea meniului de la restaurantul hotelului. Un plic de Vegeta bine plasat și am mai încălcat o regulă!

Săptămâna începe cu o nouă generație de rezerviști. Aceeași poveste. Mai tineri sau trecuți bine de prima tinerețe, rezerviștii din țară sunt repartizați pe plutoane și urcă la etajul doi. Agricultor, îngrijitor de animale pe post de zidar e ceva obișnuit. Ce n-am avut încă avea să se întâmple.Tânărul ajunge pe holul de la etajul doi și cade secerat.

Neplăcută priveliște, mai ales dacă n-ai mai avut de a face cu așa ceva. Omul are spasme, spume la gură după ce inițial părea terminat! Brusc îmi aduc aminte de lecturile mele despre epilepsie. Să-l asigurăm să nu-i alunece limba în gât, să nu se lovească, Aduc oțet și l punem în pat în cel mai apropiat dormitor. Își va reveni, dar nu pricep ce caută aici? Cum a făcut armata, având această boală?

(va urma sau nu)