Dimineața când jumătate de cartier încă dormea adânc, în bucătăria lor ardea becul incandescent de 100 de wați. Prin perdeaua subțire se vedea femeia cum își pune colanții, cum se pregătește să meargă la lucru. Cu o seară înainte am văzut-o călcând de zor a grămadă de rufe. Înainte de asta a șters praful în sufragerie și a scuturat bucata de cârpă albă pe numărate de 12 ori. În timp ce scutura cârpa cu ură proletară peste geamul vecinului de desubt, arunca o privire peste drum, uitând probabil numărătoarea. De obicei nu greșea. Câte o duzină de scuturătură la fiecare ieșire la geam.

Bărbatul femeii, șofer pe un camion imens de șantier, trecea uneori pe acasă în timpul zilei, lăsând ditamai utilajul în mijlocul drumului. Pe vremea aceea rar vedeai vreo mașină pe aleea dintre blocuri. După program, când ajungea acasă se punea la masă în bucătărie, la geamul deschis și înfuleca gospodărește friptură de pui. Oasele le arunca pe geam, cu o mișcare exersată. Pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus Osciola.