Umorul este un lucru foarte serios, spunea Bernard Shaw, de aceea nu trebuie să vă mire că avocatul Florin Costiniu, fost judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a scris o carte de…umor.
Intitulată „Umor judiciar – Perle de tribunal”, apărută în 2010 la Editura Hamangiu, cartea conţine perle comparabile cu cele de la examenul de bacalaureat. Incultura, prostia şi imbecilitatea nu ocolesc nici măcar absolvenţii facultăţii de Drept.
“Cei care ajung la tribunal sunt un eşantion reprezentativ al societăţii respective, aşa cum un litru din apa oceanului îi reflectă compoziţia. Societatea se schimbă, moravurile (şi năravurile) – foarte încet şi greu,” afirmă autorul.
Citiţi mai jos mostre de „inteligenţă”, pline de umor, din sălile de tribunal.

” Proces de stabilire a paternităţii
Se ia interogatoriul pârâtului. Reclamanta pune întrebările, prin intermediul preşedintelui completului, o venerabilă judecătoare, care le citeşte şi consemnează răspunsurile.

Pârât, este adevărat că în perioada martie 2006-septembrie 2006 aţi întreţinut relaţii intime cu mine?
Pârâtul (hotărât): – Nu!
Preşedinta: – Cum, nu e adevărat?!?
Pârâtul: – Nu, doamnă! Nu cu dumneavoastră, doamna Preşedintă, cu reclamanta am întreţinut eu relaţii…

Un furt banal

Într-o toamnă, la judecătorie. Un furt banal. Inculpatul e recidivist, dar valoarea redusă a bunului şi circumstanţele concrete ale faptei mă determină să-i aplic o pedeapsă foarte redusă: 3 luni închisoare.
La pronunţare, omul este tare nemulţumit: Speram şi eu, dom’le Preşedinte, c-o să-mi daţi 6 luni, să ies din iarnă…

Greşeală în rechizitoriu

Domnule Preşedinte, zice inculpatul, cred că în cazul meu s-a făcut o greşeală în rechizitoriu: sunt acuzat de fals intelectual, dar eu am numai 4 clase!

Un an e mult
Tribunalul Prahova, prin anii ’80. Şedinţă de recursuri penale. Extrem de multe dosare, sala arhiplină, rumoare, agitaţie. Preşedintele completului de judecată face apeluri repetate la avocaţi să fie cât mai concişi în pledoarii: Scurt, scurt, domnilor avocaţi, vă rugăm să vă referiţi la esenţa cazului, fără alte comentarii şi să precizaţi ce solicitaţi instanţei.
Distinsul maestru G. apăra un inculpat condamnat de judecătorie la 1 an închisoare pentru furtul unei oi. Fapta era recunoscută, recursul vizând o eventuală reducere a pedepsei. Iar pledoaria a fost următoarea:
Onorat tribunal, oaie = furt, un an = mult!
Impresionată de această conciziune extremă, instanţa a redus pedeapsa la 6 luni închisoare.”

(din arhiva gmail)