”Dă-te jos! N-auzi? Dă-te jos! Acum!” -strigă omul în uniformă. Ca o domnișoară îndărătnică, strigă din nou și dă cu piciorul de asfalt, vrând să pară periculos. Se uită în jur, dacă ar găsi o joardă mai lungă…Se vede că suferă de neputință!

Degeaba strigă, degeaba tropăie, degeaba flutură cu dosarul din mână. Pe cine să sperie?

În jurul lui cinci-șase prichindei, de la unul de un țol jumate, până la cel de un metru jumate, precum fluierele orgii, caută de zor printre frunze, nuci.

Cel care ar fi trebuit să se dea jos, continuă să scutere crengile, cățărat periculos de sus în nucul de lângă drum.

Ca un făcut. Agitația e mare, dar cam greu mai cade câte o nucă. Bubuitura e amplificată de țigla de pe copertină.

Omul în uniformă se agită și trece la amenințări, dar nu-i băgat în seamă. Abia când se agită doi polițiști locali sub nucul de lângă drum, copiii bat în retragere.
Atât pentru azi! Recolta din acest an – cu toată seceta, promite încă două-trei vizite de acest gen.

Șmecher și nucul. Toată noaptea aruncă, rând pe rând câte o nucă verde, țintind copertina…Dar când se cațără vreun curajos ca să-i zgâlțâie crengile, cu zgârcenie scapă câteva nuci!