Din lada mea cu de toate, aseară am găsit niște scrisori. După ce am recitit o parte din ele, am dat apă la șoareci, așa cum se cuvine după o călătorie cu mașina Timpului și revenind în secolul XXI, mi-am zis că e de datoria mea de cronicar să consemnez cele aflate de pe niște foi mușcate de trecerea anilor. Unele sunt datate, altele nu, așa că le iau la rând…

”Dragii mei, de când am intrat în ”Sing-Sing” adineauri m-a părăsit a treia pacientă din salonul cu două paturi. Azi mi-a zis medicul: ”pe matale poate mâine…”, dar mi-am dat seama că aici nimic nu e sigur. Încep să nu mai fiu convinsă că am făcut chiar atât de bine venind aici! Deocamdată lucrurile merg bine, dar vezi și auzi atâtea că-ți piere curajul.  Sper totuși că va fi bine până la urmă. Prea a mers totul șnur ca să nu se termine cât de cât acceptabil.

V. e atât de dulce! M-a dat gata cu discursul acela de ieri, la telefon. E adorabil” Aveți grijă de el!Aveți grijă și de voi și aveți răbdare, poate nu se termină concediul tău și ajung și eu cu bebe acasă!

Dacă mă taie, un timp n-am să pot mânca nimic. Nu o să am nevoie decât de apă.

Nu știu unde, când, ce și cum va fi, aflați voi!

Auzeam că aici trebuie să ai o ”furcă de bani”, vezi cum poți face rost! O să am nevoie. Era bine dacă aveam deja niște mărunțișuri. Dar să vedem și așa…

Mi-e dor de voi! E groaznic cât de plictisitor e aici. Nu uitați de fise, că nu vă pot suna!

Mai vreau cărți, mâine le gat pe astea. Moș Teacă e dur de tot!

Aveți grijă de voi, vă pup!

cu drag….