Dragă, dragă, sâmbătă m-am tot uitat după tine, dar nu te-am văzut nici pe tine și nici pe femeia căreia îi dădusem plicul. Ba fugeam la geam, ba fugeam înapoi la bagaje, că mă pregăteam pentru operație. Trecusem de faza cu ras, clismă, duș. Aveam și sonda pusă cu  o tășcuță pe braț pentru pișu, eram gata de drum, dar tot nu eram sigură că mă va opera.

A venit femeia (infirmiera), m-aluat de braț, m-a băgat în lift, apoi m-a dus prin coridoare întortocheate până la sala de operații. undeva la etajul unu.Pe hol m-au dezbrăcat la piele, mi-au dat un halat și niște papuci de pânză -demonstrativ- doar până la masa de operație. Mi-a fost o frică! Îmi venea să plâng.

Femeile (asistentele) glumeau: ”după ce adormiți ne dezbrăcăm și noi”, îmi spuneau ca să nu-mi fie rușine, dar eu tot trăgeam cu o mână de colțul halatului ca să mă acopăr. Medicii se spălautacticos pe mâini, eu mă holbam la tot ce era prin jur. Mi-au băgat perfuzia, după ce m-au legat de masă, mi-au pus tensiometrul, etc, etc. I-am văzut cum se strâng în jurul meu, mă acoperă cu un cearceaf în locul halatului,  și mai departe nu mai știu nimic!

După un timp simțeam parcă niște mâini care mă pipăiau pe burtă: acum începe operația, mi-am zis. Apoi am auzit o voce îmi spunea că am un băiat, kilograme, centimetri…dar să respir. Să nu uit să respir!

Mi s-a făcut greață, amețeam…simțeam cum mă duceau apoi cu căruciorul la reanimare. Cu ce viteză! Am întrebat când se termină călătoria?Râdeau de mine. Îmi povesteau cum n-am vrut să-i dau drumul nicicum la tubul din gură. Îl strângeam cu dinții cu toată puterea. Era tare simpatic medicul anestezist…nu-am înțeles cum îl chema. Azi a venit din nou, a fost și aseară să mă vadă, au râs iar de poantele mele. A zis că a trebuit să-mi dea și o palmă că n-am vrut să mă trezesc!

Asistentele îmi tot spuneau că am primit flori, dar nu puteam să-mi deschid ochii. Eram amețită rău! Când m-am trezit, nu-mi venea să cred, că acel splendid buchet de trandafiri galbeni e al meu. Poate n-am auzit bine. De unde să am eu trandafiri? Așa că l-am lăsat acolo!Un buchet atât de frumos nu-mi puteam imagina în cele mai îndrăznețe vise ale mele. Și tocmai trandafiri, boboci! Îți mulțumesc!( de altfel femeile de acolo meritau și ele o floare, că nu le-am dat nimic altceva, așa-i?)

Injecții, antibiotice, mă doare operația (……).

Deocamdată sunt singură întrun salon cu două paturi. Radio cu căști, veioză, jaluzele pe geam, ca la hotel…Abia aștept să mergem acasă! Să-i cumperi un rând de haine, că n-o să am cu ce-l îmbrăca!

Mor de foame, dar n-am voie să mănânc încă două zile. Aici sunt alte reguli. Acolo dacă trăgeai un purț deja îți dădea sî mănânci. Aici mă ține flămândă până marți!Mie mi -e foame și sete! (……) Vezi când îl declari să nu-i greșești numele! (….) Cu drag….