…luată când trebuie, decât una bună, dar luată prea târziu.” Tocmai ați lecturat una din învățăturile aduse de Imola Grama de la cursul de Corespondenți de Război! Curs de pregătire pentru jurnaliștii care transmit din zone de conflict. Privind de afară, până și denumirea poate cauza fiori, mai ales celor mai slabi de înger. Celor mai belicoși cu siguranță le pune în funcțiune imaginația, încercând să afle ce presupune asta! Război, conflict…și jurnaliști!

Începând din 2004 în fiecare an a fost organizat un astfel de curs, excepție fâcând primul an al pandemiei, 2020. În decursul anilor, 316 tineri din toată țara au urmat cursul de pregătire pentru zone de conflict. Zilele trecute s-a încheiat cea de a XVII-a ediție, desfășurată în perioada 19 – 25 septembrie 2021, în zona Ardealului.

Ca orice curs de pregătire, și acesta a început cu înscrierea, cu depunerea dosarului (legenda nu spune dacă avea sau nu șine), apoi așteptarea rezultatului: ai fost sau nu selectat. Emoțiile așteptării au fost reluate peste un an, din cauza pandemiei. Nu cunoaștem criteriile pe baza cărora au fost selectați cei 17 jurnaliști, sosiți din toată țara, care în cele din urmă au avut șansa de a porni în aventura vieții lor.

A urmat o săptămână plină de adrenalină, începută la fosta cazarmă de tancuri din localitate. Niște tineri care cunosc doar din filme și din auzite viața cazonă, după acest curs cunosc deja o mulțime de lucruri importante.

”Au fost șapte zile în care am învățat să mă descurc cu coordonatele, să calculez un azimut, adică valoarea care caracterizează unghiul dintre direcția nord și direcția până la punctul de referință selectat (dăăăă, să mor de știam cum se face asta), să fac diferite tipuri de foc, să îmi ”construiesc” un adăpost pentru a putea înnopta în pădure (acum știu să îl fac, dar nu garantez că nu îmi cade în cap în toiul nopții), să filtrez apa și să vânez (asta cu vânatul nu îmi iese, mult prea complicate acele noduri, dar o să mai studiez problema de pe tutoriale, că altfel mor de foame 😕). Toate acestea de la băieții de la #Forțele pentru Operații Speciale Române (mai exact Batalionul 51 Operații Speciale ”Vulturii”), care au avut cu mine/cu noi o răbdare de fier și au răspuns la toate întrebările mele idioate. Singura chestie cu care nu am rămas împăcată este că de ce pușca nu ar putea purta o uniformă roz bombon 😛, de exemplu, pe care să o pot identifica și eu mai ușor în pădure. Costumația lor, de culorile pământului și ale vegetației, nu îmi era de absolut nici un ajutor, mergeam cu busola în mână, trebuia să îi găsesc în pădure, erau la 50 de m în fața mea și jur că nu îi vedeam. 🧐”, recunoaște Imola Grama.

Din clipa în care au fost primiți în cazarmă, echipați regulamentar, au intrat în pită! Au experimentat tragerea cu mitraliera, cu pistolul, încercând chiar să nimerească ținta. Și au învățat o sumedenie de reguli despre armamentul din dotare.

Au participat la o ședință de tragere chiar și cu tancul. Știați că tancul n-are volan? Dar de salopeta neagră cu o grămadă de ”nasturi de fată mare” ați auzit? Dar de mirosul specific din colosul acela de fier? Că până și tancul poate fi atacat și în caz de avarie trebuie să știi cum să evacuezi echipajul în siguranță, chiar sub focul inamicului!

De când s-a întors Imola în civilie, într-una vorbește, scrie, iar vorbește despre incredibila sa aventură! A zburat cu elicopterul, rezistând eroic la mișcările de sus-jos, stânga – dreapta. A încercat să ghicească ce -i cu liniuțele acelea de pe monitorul din turnul de control la Baza Aeriană de la Câmpia Turzii. A zburat cu Spartanul, alături de militarii care au sărit cu parașuta de la doar 350m, dar și de la 2000m.

Revenind la sol, alături de ”Dragonii Transilvani” au avut parte de surpriza surprizelor. Ca într-un scenariu de film, se aflau în zonă de conflict noaptea, încercuiți de ”urmașii lui Winetou”, cu armele îndreptate spre ei. Potrivit scenariului au patrulat cu Humweeurile, fiind atacați de mai multe ori, ca în cele din urmă patru jurnaliști să fie capturați. Urmau să fie eliberați, dar mai întâi trebuia să fie localizați. Sirene, focuri de armă și niște reguli de respectat, pe care Imola noastră-le-a încălcat. ”Eram la țigară 😊)) când au început să sune sirenele, până am fugit la cort să îmi iau casca și vesta antiglonț ciu-ciu, se trăgea deja. Neștiind ce să fac, ”Culcat, Grama!” și m-am băgat sub un pat 😊)))Na, atât mi-a trebuit, nu am fost la numărătoare la buncăr și m-am trezit lângă mine cu locotenent colonelul #Emanuel Ciobanu, care scotea flăcări pe nas și pe gură (nu vreți să știți ce mi-am luat-o) și alți ”n” militari înarmați.”, povestește corespondentul nostru din zona de conflict.

Imola Grama , corespondent din zone de conflict

O scenă interesantă, păcat că n-a fost filmată. Imaginați-vă agitația din jurul buncărului. Se face numărătoarea și Imola lipsește. ”Grama , unde ești?” tună colonelul la care de sub patul de campanie se aude vocea Imolei: ”Aici”! Colonelul nu se lasă. ”Ce faci acolo?” -pe același ton răstit. Imola la fel de calmă: ”Stau sub pat. Aștept momentul prielnic ca să pot fugi la buncăr”. Vă puteți imagina ce a urmat. Într-o pauză a monologului, Imola se uită la colonel sub genele ei lungi: ”Dar știți că vă iubesc, nu?”

Oricât de bine instruit ar fi fost colonelul, a trebuit să recunoască: ”pentru scenariul ăsta n-am fost pregătit”!

A fost o săptămână în care au gustat din disciplina cazonă, dar și din mâncarea excelentă de la cazan. O perioadă în care au reușit să alerge cu masca pe figură, să care rucsacul, să urce, să coboare, să simtă că au alături de ei camarazii care nu-i lasă în urmă, că sunt împreună și împreună sunt puternici!

Jurnaliștii capturați? Au fost eliberați, după scenariul acela când luptătorii află care clădire trebuie înconjurată, care ușa trebuie spartă, cunoașteți. Dincolo de asta viitorii corespondenți din zona de conflict au fost instruiți cum să rețină ultima imagine înainte de a li se pune sacul pe cap când vor fi capturați, cum să dea răspunsuri cu detalii importante despre locul unde s-ar afla, la negocieri…Multe, multe lucruri importante și utile nu doar interesante.

PS. M-am molipsit! Mă opresc aici, o las pe Imola să mai povestească!

La tragere în poligon

(Sursa foto Imola Grama)